Articolul analizează aplicabilitatea Directivei (UE) 2024/1069 (Directiva Anti-SLAPP) în privința cererilor de obligare la plata unor cheltuieli de judecată disproporționate, formulate în litigiile de contencios administrativ.
Susțin că o astfel de cerere accesorie, introdusă de partea puternică economic împotriva organizațiilor neguvernamentale constituie o procedură abuzivă împotriva mobilizării publice în sensul art. 4 pct. 3 din Directivă. Prin interpretarea teleologică a art. 2 și prin raportare la jurisprudența CJUE privind noțiunea de „materie civilă sau comercială”, am urmărit să demonstrez că natura civilă a cererii de cheltuieli de judecată — confirmată de dreptul intern — atrage aplicabilitatea Directivei, indiferent de natura instanței care o soluționează.